AYAHUASCA, MITUL UNEI REALITĂŢI – AYAHUASCA THE MYTH OF A REALITY (1)

Un blog despre dependenţa de adevăr

AYAHUASCA, MITUL UNEI REALITĂŢI – AYAHUASCA THE MYTH OF A REALITY (1)

Ca să ajung la timp, plecasem la ora unu dimineaţa de la hotel. Eram obosit după  cele trei zile ale grupului de lucru pe droguri, din Costa Rica, cu ţările din America Centrală şi  Caraibe. Nu dormisem în ultima noapte, iar acest lucru nu-mi dădea o senzaţie prea plăcută.

M-am învârtit prin aeroportul din San Jose într-o aglomeraţie hispanică, cu toate ingredientele posibile: vorbit tare, bagaje multe, nepăstrarea distanţei de la liniile de check-in. Chiar dacă era patru dimineaţa, mă simţeam bine în înghesuiala acea tipic latină, fiindcă îmi aducea aminte de acasă sau poate că aprecierea mea faţă de oamenii aceia din America Latină, pe care am avut-o dintotdeauna, îşi făcea simţită prezenţa.

Avionul către Frankfurt abia decolase , când fata de lângă mine începu să-şi povestească viaţa. La început nu am dat atenţie discuţiei, dar după câteva minute am devenit foarte interesat, pentru că trăiam una dintre acele lecţii care îmi demonstrau încă o dată, că indiferent ce crezi, nu ştii tot despre munca pe care o faci de douăzeci de ani.

M-a impresionat, în primul rând, maturitatea cu care îmi vorbea.  Era o persoană înţeleaptă, care acceptă lucrurile aşa cum sunt, iar  toţi ceilalţi din jurul ei, indiferent ce făceau, trebuiau înţeleşi.

Mi-a mărturisit că a început să consume droguri de la vârsta de 13 ani (avea 26) şi a trăit eperienţe  greu de descris.

Plecase de acasă  şi se stabilise  împreună cu un grup de prieteni, sub cerul liber, pe malurile Pacificului.  Dusese o viaţă complicată, trăind mai tot timpul din cerşit. Dozele de care avea nevoie şi le cumpărase din bruma de bani căpătată sau le primise de la tovarăşii de suferinţă.

Încercase  tipuri de stupefiante despre care eu doar auzisem.  Avusese senzaţii pe care mi le explica în detaliu, vrând parcă să-şi deschidă sufletul  pentru a se elibera de povara dependenţei.

Era conştientă că a greşit când a început să consume. Avea remuşcări şi îşi amintea că viaţa imposibilă de acasă ( un tată alcoolic, o mamă bolnavă, fără serviciu, şi trei surori mai mici) şi anturajul o determinaseră să aleagă acest drum. De fapt, nu ştia dacă este o alegere, ci mai degrabă se gândea că avea un destin pe care voia să-l schimbe cât mai repede.

Îmi descria motivele consumului, iar eu, în minte, le comparam cu relatările altora. Învăţasem de mult, că experienţa relatată este cu atât mai reală, cu cât cel care consuma ştia să povestească în amănunt ce i se întâmpla. Şi ea, acest lucru îl făcea.

Ceea ce îmi povestea era coerent şi logic, ca într-un manual, începând de la plante şi laboratoare chimice, la programe de asistenţă şi reabilitare pentru consumatori. Cunoştea atât de multe lucruri şi pentru faptul că, în momentul când strângea bani, călătorea. Fusese peste tot, mai puţin în Statele Unite, pentru că nu obţinuse viză. Spera să ajungă cât mai curând acolo, ca să-şi viziteze prietenii americani, pe care îi cunoscuse când aceştia veniseră în excursii de consum (aşa se numesc vacanţele celor care caută senzaţii tari), în Costa Rica.

Mi-am adus aminte că sunt multe locuri în lume, unde se practică turismul de consum. Din păcate şi în Europa sunt ţări unde se tolerează drogurile. Dar, asupra acestui subiect, o să revin.

La un moment dat mă surprinde, când îmi spune că în urmă cu un an,  încercase să se sinucidă de două ori şi doar apariţia în viaţa ei a unei doamne, ” a  Romanian gypsy psychologist „,  din Florida, a salvat-o. Devin sceptic (sincer, nu ştiu de ce, pentru că nu am idei preconcepute) şi îi pun mai multe întrebări despre ce au discutat. Îmi explică că doamna era într-o vizită la nişte cunoscuţi şi îi aplicase o terapie în trei şedinţe, care se finalizase cu anularea gândurilor suicidare.

O întreb dacă doamna venise pentru consum şi îmi spune că nu.

Intru în detalii şi îmi dau seama repede că tehnicile de terapie folosite de presupusul psiholog, erau de fapt nişte îndemnuri la gândire pozitivă şi  încurajări de genul: „eşti tânără şi ai toată viaţa în faţă, trebuie să lupţi, e păcat de tine!”. Era bucuroasă că discuţia  produsese asupra ei efectul pe care şi-l dorise.

Întâlnirea o determinase să ia o hotărâre importantă. Mai mulţi prieteni îi spuseseră că în Peru îşi poate trata toate problemele pe care le avea, urmând o cură cu Ayahuasca. Ştia foarte multe despre acest aşa-zis tratament şi a început să strângă bani pentru a pleca.

Auzisem de câţiva ani de Ayahuasca, un mixt lichid din două plante care cresc în pădurile amazoniene, şi ştiam că una dintre ele conţine dimetiltriptamină(DMT), un drog de mare risc, aflat pe listele de substanţe interzise, din toată lumea. Nu ştiam însă care sunt efectele, dar acum mi se oferea prilejul să le aflu.

Eram  curios să aflu  ce s-a întâmplat în Peru şi aşteptam să-mi povestească continuarea, după escala de două ore la Santo Domingo, în Republica Dominicană.

va urma

 

!

Acest articol nu  încurajează consumul de droguri sau terapiile de tratare a dependenţelor, neverificate medical.

 

ENGLISH VERSION

 

To arrive on time, I left the hotel at one o’clock in the morning. I was tired after three days of the drug working group in Costa Rica with the countries of Central America and the Caribbean. I hadn’t slept last night, and that didn’t make me feel very well.

I went around through the San Jose airport in a Hispanic crowd, with all the possible ingredients: loud talking, lots of luggage, not keeping the distance  the check-in lines. Even though it was four in the morning, I felt good in that typical Latin crowd, because it reminded me of home, or maybe my appreciation for those people in Latin America, to whom I always had, made its presence felt.

The plane to Frankfurt had just taken off when the girl next to me began to tell me her story. At first I didn’t pay attention to the discussion, but after a few minutes I became very interested, because I was living one of those lessons that proved to me once again that no matter what you think, you don’t know everything about the work you have been doing for twenty years.

I was first impressed by the maturity she spoke to me. She was a wise person, who accepted things as they were and for everyone else, no matter what they did, had to be understood.

She confessed to me she started using drugs at the age of 13 (she was 26 now) and had life experiences hard to describe. She had left home and joined to a group of friends on the Pacific shores. She had lived a complicated life, living mostly begging. She bought the needed doses from the money she received  from her friends in suffering.

She had tried types of drugs I had only heard of, and had sensations explained to me in detail, as she wanted to open his soul to free himself from the burden of addiction.

The girl knew she was wrong when started consuming. She had remorse and remembered the impossible life at home (an alcoholic father, a sick, jobless mother, and three younger sisters) and her entourage had led her to choose this path. In fact, she did not know if it was a choice, but rather thought was a destiny she wanted to change as soon as possible.

I found out from her the reasons of consumption, and I compared them in my mind  to the stories of others.  Since long time I learned that the more real the experience, the more intelligent is the consumer. And, she was.

What she told me was coherent and logical, as in a professional book, from plants and chemical laboratories to consumer assistance and rehabilitation programs. She also knew so much about drugs because when she was gaining money, was traveling everywhere, except in the United States. She hoped to get there as soon as possible to visit her American friends met when they had come on consumption trips (that’s what the vacations of those looking for strong sensation are called), in Costa Rica.

I remembered there are many places in the world where consumption tourism is practiced. Unfortunately, there are also countries in Europe where drugs are tolerated. But on this subject, I will return later.

At one point she surprises me when she tells me that a year ago, she had tried to commit suicide twice and only the appearance in her life of a lady, „a Romanian gypsy psychologist”, from Florida, saved her. I become skeptical (honestly, I don’t know why, because I have no preconceived notions) and ask her more questions about what they discussed. She explained to me she had come on a visit to some acquaintances and applied therapy to her in three sessions, which had ended with the cancellation of suicidal thoughts.

I ask her if the lady came for consumption and she tells me no.

I go into detail and quickly realize that the therapy techniques used by the supposed psychologist were in fact urges for positive thinking and encouragement such as „you are young and you have your whole life ahead of you, you have to fight, don’t make fun of yourself!”.  She was glad the discussion  produced the effect she wanted.

The meeting  led her to make an important decision. Several friends told her  in Peru could treat all the problems she has, following a cure with Ayahuasca. She knew a lot about this so-called treatment and started raising money to leave.

I had heard for a few years about Ayahuasca, a liquid mixture of two plants grow in the Amazon rainforest, and I knew that one of them contained  dimethyltryptamine (DMT), a high-risk drug on the list of banned substances around the world. I didn’t know the effect of the drug but she gave me the possibility to know it.

I was curious to find out what happened in Peru and I was waiting for her to continue the story, after the two-hour stop in Santo Domingo, in the Dominican Republic.

to be continued

!

This article does not encourage drug use or medically unverified therapies of addictions’ treatment.

 

                                   

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *