Darul lui Dumnezeu – God’s Gift

În imensa sa necuprindere, Dumnezeu a dat acestei lumi pe fiul său, ca să întoarcă lucrurile pe drumul cel drept. În umbrele înserării, care apasă acum omenirea, Iisus reprezintă singura Cale, singurul Adevăr, singura Viaţă. Aşa că…

Fragment din romanul Dimineaţa Sufletlor

……………………………………………………………………………………………………………..

Vlad se aşeză pe o piatră. Un val de întrebări apăsătoare îl inundă, peste povara pierderii prietenei lui.

         – Ţi-am spus şi altădată că nu înţeleg prea bine scopul acestei alternative, zise el.

         – Scopul final îl vei afla în detaliu, peste puţină vreme. Am mai discutat lucrul acesta. Şi totul se va sfârşi după a doua venire.

         Se întoarse brusc către Pelerin. Întrebă emoţionat:

          – A doua venire? Voi prinde a doua venire a lui Iisus?

          – Da. Vremurile sunt mult mai apropiate decât se crede. Lumea trăieşte într-o rutină bolnavă şi se încarcă cu ce este rău. Depărtarea de regulile primordiale creează impresia unui progres, dar, de fapt, zidurile din jurul ei se înalţă pe zi ce trece şi o închid ca într-o carapace. Acest lucru îi împiedică pe oameni să vadă semnele timpurilor. Însă schimbările vor veni pentru toţi, cei puţini care înţeleg, şi pentru ceilalţi.

        Un vânt tăios se porni dinspre crestele munţilor, făcând să foşnească frunzele copacilor. Pelerinul respiră dintr-o dată adânc şi apoi se întoarse spre Vlad. Spuse şoptit:

        – În noaptea aceasta vei afla şi alte taine. A venit timpul să cunoşti adevăruri ascunse de la începuturile Pământului. Sunt miracole ale Creaţiei. Să la păzeşti cu sfinţenie. Deocamdată, sunt doar pentru tine. Să le primeşti cu detaşare, ca şi cum le-ai fi ştiut dintotdeauna. Acceptă fără reţinere pacea şi liniştea care te-au cuprins acum şi nu te întreba de unde vin.

          În jur totul încremeni. Vlad simţi că un val de căldură îi inundă corpul. Cu ochii ţintuindu-l pe Pelerin, îşi împreună instinctiv palmele care-i ardeau.

          – Eşti pregătit. Urmăreşte-mă!

         Vocea Pelerinului era diferită. Părea o muzică nepământeană care venea din toate părţile. Îi spuse un lucru cutremurător:

          – Iisus a trăit în locurile unde suntem noi acum, de la treisprezece la treizeci de ani.

            O săgetă de foc străbătu mintea lui Vlad. Simţi un tremur care îl făcu să se îndoiască, dar nimic din el nu negă acest adevăr. Din contră, raţiunea îi confirma ceea ce spusese Pelerinul, conectându-i informaţiile pe care le acumulase. Părţile se îmbinau perfect şi creau un tot unitar. Trăia o poveste reală, un fapt al timpurilor, al însăşi vieţii eterne. Rămase calm.

         Dintr-o dată, imaginea de lumină a fiului lui Dumnezeu se instală în realitatea imediată. Nu era nevoie de niciun efort, ca Vlad să-şi explice apariţia. De fapt, nici nu voia. Înţelegea că totul este în logica cunoaşterii divine, pe care o învăţase atât de bine. Percepea acea imagine ca pe o energie infinită pe care o putea atinge.

         – A fost trimis aici pentru a-şi desăvârşi existenţa pământeană, continuă Pelerinul. Cu toate că pare o contradicţie, aşa a fost. Iisus este  parte absolută din Unicitatea Creatorului Suprem. În mod normal nu ar fi avut nevoie de evoluţie, pentru că reprezintă perfecţiunea. Doar că, în legea universală, aceasta a fost o etapă care trebuia îndeplinită. România nu a fost aleasă întâmplător. Aici este centrul conexiunii principale cu Universul. În total sunt şapte puncte răspândite pe tot Pământul. La începuturi au fost alese şapte entităţi divine, îngeri ai Creatorului, pentru a supraveghea din cerurile energetice cele şapte ideologii, cunoscute sub dnumirea de biserici, lăsate pe Pământ pentru răspândirea legii divine. Îngerii se supun necondiţionat lui Iisus.  După cum vezi, există o ierarhie cosmică a coordonării Pământului, bazată pe cifra şapte şi Iisus. Apariţia sa a avut o însemnătate fundamentală pentru ce a însemnat viitorul omenirii. În momentele acelea legea era ignorată, iar evoluţia dorită nu mai exista. Aproape toţi părăsiseră Calea. Comportamentele oamenilor şi abaterile grave de la regulile Creatorului trebuiau corectate. Greşelile erau atât de mari încât judecata cerească ar fi eliminat o mare parte dintre cei care au fost trimişi aici. Şi nu o eliminare fizică, ci una de tip spiritual, care reprezintă cu adevărat finalul unei entităţi. Este, de fapt, ştergerea din aşa numită carte a vieţii, o matrice perfectă, un proiect divin al dezvoltării spiritelor, pentru planul astral. Iisus şi-a asumat o sarcină aproape imposibilă. A venit să refacă legile adevărate care trebuiau urmate. A fost de fapt o resetare a minţilor şi sufletelor, iar viaţa, ideile şi învăţăturile sale au reprezentat manualul de urmat pentru vremurile viitoare. Venirea lui a fost marcată de trei piloni existenţiali care au devenit repere ale lumii: preluarea greşelilor altora, iertarea şi iubirea necondiţionată. Acestea reprezintă manifestări energetice de nivel maxim, pe care puţini le pot atinge. Din păcate, intrepretările ulterioare, poverile religioase puse pe umerii oamenilor şi modificarea sensului lecţiilor lăsate, au deturnat viaţa către vremurile cenuşii de azi. În infinita sa gândire, Creatorul a stabilit ca oamenii de pe Pământ să respecte legile universale şi să evolueze prin veniri succesive şi alegeri proprii. Doar că alegerile pe care le-au făcut i-au condus pe alt drum. Asta se întâmplă acum: o lume care şi-a pierdut steaua călăuzitoare. Şansa este aceea că a doua venire se apropie.

          Îl asculta ca în transă. Întrebările nu ar fi avut sens. Prin ceea ce spunea, Pelerinul făcea ca istoria să prindă viaţă. Iar cuvintele, create din litere divine, aduceau energia primordială acolo sus, în muntele magic.

      – În aceste locuri au existat spirite superioare care au creat o şcoală a evoluţiei terestre, condusă de Zalmoxis, entitatea spirituală a popoarelor de atunci, dacii, tracii, şi cei de dinainte, geţii. Zalmoxis este cel care şi-a început învăţătura undeva în zona Munţilor Dobrogei, pe lângă Babadag, ca apoi să o răspândească pe teritoriul întregii Dacii şi chiar mai departe. Se spunea, mai târziu, că ar fi trăit în insula Samos, fiind sclavul clarvăzătorului Pitagora. Nu a fost aşa. Din contră, Zalmoxis l-a influenţat în formă eterică pe Pitagora, fiindcă ei au existat în timpuri diferite pe Pământ. Şi ideologia lui Pitagora a fost conectată la algoritmul matricei universale. Dar, în acest centru al lumii, România, toate lecţiile şi regulile lui Zalmoxis au reprezentat paşii de dinaintea venirii lui Iisus. Iar el, când a venit, a adăugat învăţăturilor mesajul său divin.

     – Înţeleg că a fost o legătură strânsă între cei care au influenţat destinele omenirii. În vremurile acelea era greu să afli anumite lucruri, iar comunicarea era dificilă. Cum ştiau unii de alţii?

      – Li se transmiteau mesaje energetice. De multe ori comunicarea era telepatică, iar apariţia lor instantanee, prin teleportare, în diverse locuri de pe Pământ, era văzută ca o vrăjitorie. Şi acum lucrurile sunt privite aşa. Pentru că oamenii sunt ignoranţi, ce nu-şi pot explica cu mintea lor limitată, nu există. De exemplu, în perioada petrecută de Iisus în zona Carpaţilor, el a fost prezent şi în alte locuri: în India,Tibet, Egipt, în Irlanda, în ţinuturile aztecilor şi mayaşilor, peste tot în lume. Toate s-au întâmplat pentru că aşa a fost stabilită evoluţia, în logica Universului, ca el să fie cunoscut pretutindeni. Înţelegerea umană nu cuprinde decât o mică parte din adevăr şi nu poate explica evoluţia în totalitate. Mulţi se întreabă: ”dacă este fiul lui Dumnezeu, de ce e nevoie să preia energii ale altor locuri şi să fie învăţat de alţii?”. Pentru el, întâlnirile cu spiritele superioare nu erau lecţii, ci confirmări ale planului, iar prezenţa lui a însufleţit locurile acelea. A fost o nevoie împlinită pentru toţi cei care l-au cunoscut. Atunci, mulţi au înţeles că ţelul lui Dumnezeu a fost acela de a-şi extinde opera în infinit. Noi nu avem capacitatea să cuprindem infinitul, pentru că El ne-a creat ca să înţelegem anumite părţi ale planului şi, prin existenţa noastră, să ajutăm la refacerea întregului iniţial.

         Vlad se uită împrejur şi observă că nimic nu se schimbase de la începutul discuţiei. Fiinţa de lumină a lui Iisus era acolo, parcă veghind tainele pe care Pelerinul le dezvăluia una după alta. Nu era ireal ce se petrecea. Doar că nimic din ce afla, nu putea fi spus mai departe. Şi, oricum, puţini ar fi crezut.

         Încă îşi simţea palmele arzând. Întrebă:

        – Munţii aceştia mi-au marcat viaţa. De fiecare dată când vin în locul acesta, o bucurie necunoscută mă cuprinde. Până acum nu ştiam de ce. Şi nu sunt singurul care trăieşte asta. Îmi dau seama ce încărcătură energetică şi cât mister cuprinde toată zona aceasta.

        – Observaţia este corectă. Fiecare planetă are un punct principal de intrare a fluxului cosmic. Cum ţi-am spus, Carpaţii au fost aleşi pentru conexiunea de bază. Acest lucru se reflectă în energii subtile care au efect direct asupra teritoriului şi fiinţelor. Din păcate, doar unii le simt.

        – E vorba de cei aleşi?

        – Vei afla curând despre cei aleşi, îi spuse. Foarte curând. Noaptea este pe sfârşite, iar eu trebuie să plec. Te las să te odihneşti.

        – Unde pleci? îl întrebă curios.

        – Acolo unde gândurile mă cheamă şi căile mă poartă, zise misterios.

       Se ridică şi îşi încheie haina lungă. Se îndreptă către pădure şi dispăru fără zgomot printre trunchiurile copacilor adormiţi.

       Toropit şi el, Vlad se întinse lângă stâncile înalte şi căzu într-un somn adânc.

English Version

In his immense incomprehension, God gave to the world his son, to turn things on the right path. In the evening’s shadows, which now hover over humanity, Jesus represents the only Way, the only Truth, the only Life. So…

Fragment from the novel „The Morning of Souls”.

……………………………………………………………………………………………………………

Vlad sat down on a stone. A flood of nagging questions wash over him, apart the burden of his Friend loss.