Moartea unui DJ – The DJ’s Death

Un blog despre dependenţa de adevăr

Moartea unui DJ – The DJ’s Death

                                                                                                                                             Available also in English

A lua o viaţă este unul dintre păcatele biblice. A-ţi lua viaţa este acelaşi lucru. În opinia mea, propria viaţă nu îţi aparţine şi nu poţi să renunţi la ea când vrei. Nu poţi da viaţă, deci nici nu o poţi lua. Este doar în puterea cuiva să facă lucrul acesta, pe care îl ştim foarte bine cu toţii , inclusiv cei care se declară „non believer”.

M-am hotărât să scriu, văzând cum evoluează lumea, în special cea care îşi exprimă fericirea sau îşi îneacă amarul pe malurile unei mări, care devine din ce în ce mai neagră. De supărare.

Nu ştiu cine ar putea să definească distracţia perfectă. Unde trebuie să fii, cum să te comporţi, la ce nivel trebuie să ajungi, ca să poţi spune cu adevărat: „Cea mai cool petrecere!” Pentru că standardele sunt diferite. Unii se simt super tare când păşesc în club şi  luminile de pe console îi ameţesc, în timp ce maşinile de ceaţă le încurcă drumul, alţii cred că sticlele care vin una după alta îi duc rapid spre fericire, iar a treia categorie e reprezentata de cei care accesează alte dimensiuni, dedublându-se şi prinzând steluţe. Sau toate la un loc. Şi da, cred că ultima variantă este cea mai căutată în vremurile de acum.

Muzica este însă cea care te conduce, indiferent cum te simţi, către diverse stări pe care le nu le poţi înţelege decât intrând în esenţa sound-ului de club, un ritm inconfundabil prin care oameni care se pricep, realizează de multe ori capodopere.

Îl chema Tim, Tim Bergling, un suedez de 28 de ani. Unul dintre cei mai cunoscuţi DJ ai planetei, muzica sa fiind admirată de milioane de fani, clubberi sau nu, care o ascultau pretutindeni. A reuşit, prin remix-urile sale, să urce în toate topurile din lume, fiind  apreciat şi iubit, mai ales că din banii pe care i-a câştigat, a donat milioane de dolari pentru acte de caritate. În relaţia multor star-uri din lumea muzicii, şi-a etalat talentul pe care îl avea, în apariţiile lui artistice de pe fiecare continet unde a concertat, în timp ce trăirile sale din viaţa personală erau greu de imaginat.

Moartea lui, pe 20 aprilie anul acesta, în Oman, a ridicat o mulţime de semne de întrebare şi a născut multiple controverse, în special cu privire la cauza acesteia. Şi ca de fiecare dată, variantele au fost multiple, pline de supoziţii şi neadevăr.

Am aflat de DJ Avicii (Tim) la Untold, la Cluj, şi sincer, mi-a plăcut ce-am auzit: Sunshine, Rupture sau Seek Bromance. Nu vreau să mă justific şi nici să par ceea ce nu sunt, dar a început să-mi placă muzica electronică, când am lucrat la Constanţa şi locuinţa mea era vis-a-vis de Kristal Club, în Mamaia.

Au spus prima dată că a murit de pancreatită, fiind alcoolic încă din 2012, apoi că s-a sinucis cu cioburile de la o sticlă de vin, rana cea mai gravă fiind la gât, în timp ce familia îl caracteriza ca fiind un căutător, o persoană fragilă care nu se regăseşte în sistemul acesta distructiv al industriei muzicale.

Ştiu că sunt droguri pe care, după ce le consumi, provoacă efecte devastatoare inducând stări de automutilare, cu finaluri imprevizibile. Mă întreb dacă nu cumva raportul medico-legal ar fi trebuit să clarifice şi aspectele toxicologice. Sau poate chiar a făcut-o, dar nu public.

Dar nu acest lucru este important. Tim spunea că atunci când a început să câştige bani şi-a dat seama că nu are nevoie de ei. Sunt convins că nu acest lucru l-a motivat şi că şi-a urmat doar pasiunea.

Muzica lui va rămâne, iar dincolo de dispariţia sa, o generaţie cel puţin, va trăi în continuare pe ritmurile melodiilor sale.

Acest lucru trebuie să se întâmple şi în cluburile de pe litoral. Să se audă doar muzica care îţi dă starea de care ai nevoie. Pentru că dorind să experimentezi altceva, sigur viaţa va avea un final mult mai apropiat.

 

********

 

Taking a life is one of the biblical sins. Taking your life is the same thing. In my opinion, your own life is not yours and you can not give it up when you want it. You can not give life, so you can not take it. It’s just someone’s power to do this, which we all know very well, including those who declare themselves  „non believer.”

I decided to write, seeing how the world is evolving, especially the one who expresses happiness or drowns bitterly on the shores of a sea that is getting darker. Of annoyance.

I do not know who could define what’s the perfect fun. Where you need to be, how to behave, at what level you have to go, so you can really say, „The coolest party!” Because the standards are different. Some feel great when they step into the club, and the console lights make them dizzy, while fog machines make their way, others think the bottles that come one after the other quickly lead them to happiness, and the third category, other looking for other dimensions, halving themselves and trying to catch small stars. Or all in one place. And yes, I think the last variant is the most sought after.

But music is the one that leads you, no matter how you feel, to different states that you can not understand but to the essence of club sound, an unmistakable rhythm through which people who are professional create masterpieces often.

His name is Tim, Tim Bergling, a 28-year-old Swedish. One of the world’s best-known DJs, his music being admired by millions of fans, clubbers  or not, who listened to it everywhere. Through his remixes, he has managed to climb all the charts in the world, being appreciated and loved, especially since he has donated millions of dollars for his charity from the money he has earned. In the relationship of many stars in the music world, he showed the value of his talent in his manifestations on scenes on all continents, while his personal life experiences were hard to imagine.

His death on 20 April this year in Oman raised a lot of question marks and gave rise to many controversies, especially concerning his cause. And as always, the variants were multiple, full of suppositions and untruth.

I heard about DJ Avicii (Tim) at Untold, in Cluj, and honestly, I liked what I heard: Sunshine, Rupture or Seek Bromance. Honestly, I don’t want to justify myself or seem what I am not, but I started to like electronic music when I worked in Constanta and my home was in next to Kristal Club in Mamaia.

They said the first time that he died of pancreatitis, being alcoholic from 2012, then he committed suicide with the shards of a bottle of wine, the worst injury being on the throat while the family said he was a seeker, a fragile person which is not found himself in the destructive system of the music industry.

I know there are drugs that after you consume them, cause devastating effects, inducing self-mutilation, with unpredictable endings. I wonder if the medical-legal report should have clarified the toxicological aspects. Or maybe it did, but not publicly.

But this is not important. Tim said that when he started making money, he realized he did not need them. I am convinced that this did not motivate him and that he only followed his passion.

His music will remain, and beyond his disappearance, at least a generation will still live on the rhythms of his songs.

This must also be the case of  Black sea side clubs. Just hear the music that gives you the state you need. Because when you want to experience something else, the end of life will surely be much closer!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *