ALTERNATIVA

Este 25 decembrie 2025, ziua în care ne aducem aminte de un adevăr de netăgăduit: ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Cuvintele acestea sunt atât de profunde încât semnificația lor cu greu poate fi înțeleasă. Și, astfel, fiindcă oamenii nu mai răbdare să caute în profunzimi, sărbătorile de iarnă, cu întreg conglomeratul lor comercial, ne acaparează cu totul.

Acum, când nimic nu mai este cum a fost, ne îndreptăm către sfârșitul unor vremuri care vor aduce o lume nouă, încă nedezvăluită, dar bănuită. De unde știu? Din tot ceea ce mulți nu cred.

Capitolul 36 din romanul ”Suflete albe”

A doua zi, dimineață, Vlad s-a trezit devreme. Abyss plecase ca de obicei, fără ca el să simtă. Îi lăsase pe masă un bilet așa cum doar ea știa să facă: ”Ai ajuns acolo unde drumul trebuia să te ducă. Eu voi fi pretutindeni cu tine”.

        Emoționat, luă laptopul și se grăbi să urce în munte.

        Cu toate că era pregătit de ceva vreme, momentul acela îl copleșea. Trăirile intense, pline de semnificații, despre care Abyss lămurise totul, le percepea la limita înțelegerii. El trebuia să le facă cunoscute ca și cum nimic n-ar exista fără legile acelea nescrise. De fapt așa era, nimic n-ar exista fără ele.

          Ajunse la Izvorul Vieții sub cerul de un albastru nefiresc al zilei de vară. Totul în jur încremenise, cum se întâmpla de fiecare dată când mergea acolo.

         Se așeză în mijlocul poienii cu laptopul în față, încercând să găsească cuvintele potrivite. Fără să-și dea seama, afișase un zâmbet misterios. Era acea siguranță a faptului că tot adevărul pregătit pentru Alternativa ce urma să fie trimisă în lumea întreagă, se afla în mintea lui.  Își închipuia cum puterea cuvintelor va dezvălui calea de întoarcere la origini și va aduce acea bucurie de nedescris, în sufletele celor care vor înțelege.

          Știa că, ceea ce urma să scrie, avea să ajungă la toți  și va deveni parte din existența lor plină de întrebări. Vedea în viitor cum lucrurile dezvăluite vor schimba viața celor ce au înțeles și-i va face să privească cu alți ochi ceea ce este în jurul lor. 

       Mai erau însă mulți legați fără scăpare de planurile celui care a schimbat regulile divine, prin tot ce a făcut. Pentru ei, Vlad simțea o  dorință nemăsurată de a-i ajuta și de a le fi alături. Cu toții puteau să descopere drumul adevărat doar prin alegerea lor.  

        Începu să scrie. Gândurile se transformau în cuvinte, iar cuvintele purtau în ele energia nevăzută a adevărului și a vieții. Se așezau într-o curgere firească, iar scrierea căpăta simbolurile unor lecții ale evoluției. Purtau în ele învățături celeste, de o simplitate dezarmantă, și revărsau în jur esența vieții eterne și a Universului.

        La tot ceea ce primise de la munții săi, de la ape, de la cerurile de deasupra, de la vibrația Pământului și plângerile vântului și ale ploii, Vlad adăuga spusele tainice ale Pelerinului și pe cele ale lui Abyss. Ele, toate, se împleteau  cu poveștile celorlalți care i-au fost aproape și emanau o forță uimitoare, venită din adâncul sufletului său alb.                              

                                               ALTERNATIVA

” Oamenii sunt creații ale singurei existențe divine aflată pretutindeni și în orice formă. În tot ceea ce cunoaștem și în ceea ce nu cunoaștem. Fiecare ființă, fiecare lucru, împreună cu celelalte energii nevăzute, formează întregul. Există o conexiune între toate. Toate acestea nu trebuie să fie văzute ca să fie acceptate. Acolo, în interiorul fiecăruia, este așezată sfera de lumină, eterna dovadă a apartenenței noastre la existența supremă, în forma ei sublimă, unică și indivizibilă.

         Ființele vii trăiesc prin fluxul energetic de lumină al Creatorului. Fluxul este Creatorul însuși. Din el provine totul și prin el se schimbă totul. De aceea oamenii pot trăi doar prin această energie unică. Când sunt descoperite aceste conexiuni invizibile, nimic nu mai poate  împiedica existența perfectă.

         Este o mare bucurie când spiritul vine, de la Dumnezeu, să se nască pentru a evolua pe Pământ. Mai mult, este un privilegiu. Viața temporară în corpul fizic reprezintă o călătorie de cunoaștere în care, lecțiile predate, cu cât sunt mai grele, cu atât sunt mai folositoare. Tot ceea ce se întâmplă într-o viață,  apropie spiritul de Creator și îndeplinește planurile Universului.

          Fiecare trebuie să înțeleagă că este format din două părți: cea fizică, vizibilă și cea eterică, invizibilă, adevărata formă pe care o avem permanent, în lumea eternă de unde venim. Când această înțelegere se dezvăluie, viața fizică devine o bucurie continuă, pentru că ființa invizibilă din interior poate controla orice se întâmplă în formă materială. Căutarea Creatorului în interior va conduce la descoprirea arborelui vieții existent în fiecare ființă umană, cu ramificații până în cea mai mică celulă. Și atunci când acest lucru se realizează, prin gânduri se pot activa legăturile subtile ale ființei eterice cu cea fizică, eliminând tot ce este negativ.

        Odată descoperită ființa interioară, regulile simple ale Creatorului devin lumini călăuzitoare în viața de zi cu zi a fiecăruia. Ele arată calea evoluției către idealul suprem și conduc pe drumul adevărat al cunoașterii. Iar fiecare ființă umană trebuie să înțeleagă și să aleagă ce trebuie să facă.  

       Nu există decât o singură logică de urmat, cea a lui Dumnezeu, el, unica existență, unicul Creator. Tot ceea ce se vede și tot ceea ce nu se vede este parte din el. Dumnezeu nu are chip, nu poate fi limitat, este pretutindeni și pentru totdeauna. Rugăciunile, dorințele și plângerile fiecăruia nu se adresează decât lui, nu există altcineva care să le poată primi. 

      O parte dintre oameni au înțeles deja că adevărata cale către El sunt învățăturile lui Iisus. Sunt puțini însă. Iisus este Creatorul venit în formă fizică, pentru a lăsa pe Pământ acele norme de viață care să-i readucă pe toți la cale. Învățăturile lui Iisus, ale Dumnezeului întrupat, sunt lecții atotcuptinzătoare de viață, de morală, nutriție, de medicină și, mai ales, lecții de descoperire de sine și a vieții eterne.  De aceea Creatorul trebuie căutat în interiorul ființei, acolo unde este de fapt acea importantă parte din el, spiritul. Tocmai ea, ființa eterică, este cea care va pleca în momentul terminării misiunii pământești. 

      În devărata viață, de după experiența pământească, se pleacă cu lecțiile învățate pe Pământ, cele ale recunoașterii singurului Dumnezeu adevărat și unic, sacrificiului lui Iisus, iubirii și acceptării aproapelui, modestiei, toleranței, înlăturării dependențelor materiale.    

       Cercul revenirii în formă fizică se întrerupe atunci când toate aceste lecții sunt învățate.   

       Rugăciunile, legăturile sublime cu Dumnezeu, sunt căi obligatorii de conectare cu existența supremă și de învățare a lecțiilor. O mare parte dintre rugăciuni trebuie să fie cele de gratitudine, în comparație cu cererile pentru sine. Cea mai intensă conexiune cu Dumnezeu se realizează atunci când ceri pentru ceilalți. Cu cât gândurile sunt îndreptate zilnic către Creator, cu atât legătura devine mai deschisă, iar mesajele sale luminoase vor veni în momentele extreme, atunci când pericolele, bolile sau orice alte clipe grele întunecă viața.

        Fiecare om trebuie să se proiecteze, din timp în timp, prin imaginația sa, în lumea eterică și să se gândească cum este acolo. Așa va înțelege și va crede. Lumea aceea va începe să-i trimită semnale. Va înțelege atunci că este o ființă spirituală, care trebuie să se detașeze de atașamentele și dependențele pământești. Aceste proiecții capătă însemnătatea unor vise în care poți controla ceea ce faci, dând la o parte toate nevoile pe care le ai pe Pământ. Trebuie învățat încă din viața fizică, că trăirile negative te însoțesc în lumea adevarată, de dincolo. Ele sunt toate dependențele dobândite pe Pământ. Înlăturarea lor înseamnă evoluție spirituală. Un lucru este esențial: predă-te energiei universale care, nevăzută, curge prin tine. Ea curge fără întrerupere. Ea vine de la Creator, ea este Creatorul. Astfel poţi face orice. Nu-ţi este foame, sete sau somn. Aici trebuie să se ajungă.

       Creatorul trebuie respectat și acceptat în orice apariție a sa, până la capătul Pământului și dincolo de el. Orice aparține creației, ape, munți, păduri, toate darurile oferite, stelele, cosmosul, Universul întreg, reprezintă parte din evoluția neștiută a lumii, lăsată pentru a îndeplini planul divin. Și nu doar atât.  

       Trupul reprezintă templul în care stă partea din Creator, prin care oamenii sunt individualizați. Păstrarea și respectul față de el este o poruncă sfântă dată de Dumnezeu. Trebuie îngrijit și hrănit după legile universale, nu după cele inventate de oameni. Cea care vindecă orice, legat de trup, este pacea interioară. Găsirea Creatorului duce la instalarea păcii interioare, o fericire fără margini care va cuprinde ființa pe toată durata existenței sale pământene. Pe lângă pace, trupul trebuie educat prin postul tuturor simțurilor, care va definitiva descoperirea lui Dumnezeu. Când simțurile sunt controlate, omul poate evolua.

        Lucrurile acestea se vor îndeplini atunci când se va înțelege că toate gândurile și acțiunile lasă urme pretutindeni. Un suflet alb, format din gânduri, vorbe și acțiuni albe, este garanția supremă pe drumul către eternitate. Dacă, din contră, gândurile și acțiunile sunt rele, negative, sufletul va suferi încontinuu și va genera o viață plină de probleme.

     Răul există. Apare peste tot și capătă forme care atrag și domină ființa umană. În lumea mare, tentațiile acaparează pe oricine. Iar răul se alimentează din tot ce se întâmplă negativ în minte, în vorbe și fapte. El prin asta trăiește. Se hrănește cu fricile, temerile și comportamentele negative ale oamenilor, dar devine nesemnificativ și influența sa este minimă atunci când rămâne singur.  

       Plecarea de pe Pământ, paradoxal, este o eliberare. Întoarcerea la Creator, în formă eterică, trebuie să fie însoțită de o fericire nețărmurită, fiindcă acolo este acasă. Bucuria apartenenței la locurile acelea nu poate fi explicată și nimeni nu poate descrie pe deplin starea dată de imensul ocean de pace și lumină care se întinde în infinit.

        Oamenii nu trebuie să se plângă de viața lor pământeană. Ei au ales să vină și cum să trăiască. Alegerea a fost a lor. Știau că le vor fi predate lecții, unele dure, din care să învețe calea dreaptă, dar și ce înseamnă negura în care se vor afundă dacă acceptă compromisul. Idealul vieții a fost, este și va fi acceptarea și contopirea cu eternul divin. Eternul divin, unic, se caută și se urmează. Nu există altă variantă. Alternativa la viața de acum este simplă, logică și fără înțelesuri ascunse. Ea se opune unor legi și norme sofisticate, complexe, care distrug personalitatea umană, îndepărtează de Creator și transformă oamenii în instrumente ale stăpânilor închipuiți. Alternativa dezvăluie frumusețea căii divine și reprezintă adevărul pentru mințile care plutesc către înalturi. Atunci când este înțeleasă și acceptată, ea învăluie inimile în iubire absolută, sub călăuzirea luminii care dezvăluie existența Dumnezeului etern.”

         Vlad se opri și închise încet laptopul. Se simțea împlinit. Reușise. Cea mai importantă parte a ceea ce trebuia să facă, era acum finalizată.

         Trase adânc aer în piept și ridică ochii spre cer. Din înalt, razele soarelui trimiteau o căldură blândă, care îi mângâia fața. Avea sentimentul că se află undeva, departe de lumea adevărată, într-un loc în care pacea și liniștea nu vor dispărea niciodată.