Bună seara, iubito! – Good Evening My Love!

Un blog despre dependenţa de adevăr

Bună seara, iubito! – Good Evening My Love!

 

Muzeul Pietrei – Marea Dragoste

Bună seara iubito, te aştept ca din cer/ să-mi aduci continente de palid mister/ cu trenul acesta personal şi stingher/bună seara iubito….

Pe Lucian Avramescu l-am cunoscut personal la începutul iernii lui 2018, când un prieten l-a rugat să-mi facă recenzia romanului Noaptea Sufletelor. Mă pregăteam de lansare şi acceptarea lui imediată, m-a luat prin surprindere. Ştiam multe lucruri despre el. Mă impresionase din timpurile trecute, atunci când apărea peste tot, presă scrisă, televiziune, gândurile femeilor, şi atrăgea lumile spre el. Era unul dintre cei care polariza, iar fanii gravitau în jurul său sperând să-i înţeleagă vorbele  rostite, dar mai ales pe cele nerostite. Doar că ei nu ştiau că el era nemulţumit de existenţa pământeană, aşteptarea cea mare fiind de la Univers, de acolo de unde vin continentele de palid mister.

La prima întâlnire, mi-a apărut ca un dac cu privirea scrutătoare şi mersul drept, cu capul acela de Burebista fără căciulă, care îţi aduce aminte că viţa noastră milenară se trage din daci, nu din romani. Era impresionant, purta o scurtă groasă, de postav, care-i dădeau un aer de rebel al vremurilor interbelice, rupt de realitatea nebuniei de azi.

Am rămas de atunci într-o legătură apropiată. Însă regretul mă macină că nu pot învăţa zilnic de la el, că apele fântânilor în care priveşte, te duc către lumea misterelor subpământene. Fiindcă la Sângeru-Prahova, comuna sa natală, el este conectat între cer şi pământ, ameţit de dulcea visare a trăilor pe care i le dă locurile unde a văzut prima dată stelele.

Vinerea trecută, la Muzeul Pietrei de la Sângeru, casa pe care Lucian şi-a clădit-o cu mâinile ţăranului şi mintea iscoditoare a poetului, a avut loc un eveniment care a înălţat vibraţia locului. Slujba de la Biserica de Piatră din livadă, lansarea cărţilor sale, Confesiunile unui mut care a vorbit cândva şi Grei ai medicinei româneşti şi prea puţinul concert al celui mai mare violonist român, de acum, Alexandu Tomescu, au făcut ca o sută de oameni să vină în lumea lui Lucian şi să rămână captivi acolo pentru totdeauna.

Nu putea trece neobservat efortul lumesc de a organiza această întâlnire fără egal, al soţiei şi fiicei lui Lucian, Giorgiana şi Luciana, două fiinţe unice, înrădăcinate la poalele dealurilor din Sângeru şi parte absolută din existenţa poetului.

Rămân cu imaginea acelor bucăţi de piatră chinuite de mâna omului spre a deveni opere de artă, cu biserica ortodoxiei noastre din mijlocul grădinii avramesciene, cu bucuria revărastă de o sută dintre oamenii unei Românii adevărate şi cu lumina ochilor calzi ai lui Lucian, un prieten din lumea cea mare a lui Dumnezeu.

 

 

P.s. În clip este Lucian, recitând Bună seara, iubito, la lansarea romanului Noaptea Sufletelor.

 

https://www.facebook.com/florentina.dumitru.35/videos/1939387839502798/?d=n

 

 

Photo: revistatango,ro

       

 

English Version

 

Good evening my Love, I am waiting for you from heaven / to bring me continents of pale mystery / with this slow and lonely train / good evening my Love ….

I personally met Lucian Avramescu at the beginning of the winter of 2018, when a friend asked him to review my novel Night of the Souls. I was preparing for the launch and his immediate acceptance took me by surprise. I knew a lot about him. I had been impressed by the past, when it appeared everywhere, print, television, women’s thoughts, and attracted the world to it. He was one of the polarizers, and fans gravitated around him hoping to understand his words, but especially the unspoken ones. Only they did not know that he was dissatisfied with earthly existence, the greatest expectation being from the Universe, from where the continents of pale mystery come.

At the first meeting, he appeared to me as a Dacian with a scrutinizing look and struting, with that Burebista head without a hat, which reminds that our millennial roots comes from Dacians, not from Romans. It was impressive, it wore a short, thick cloth, which gave him an air of rebel of the interwar times, with no connection to the reality of today’s madness.

I’ve been in a close relationship ever since. But my regret grinds me I can’t learn from him every day,the waters of the wells he looks at, take you to the  underground world’s mysteries. Because in Sângeru-Prahova, his native place, he is connected between heaven and earth, dizzy by the sweet dream of the lives the places where he first saw the stars give him.

Last Friday, at the Muzeul Pietrei from Sângeru, the house that Lucian built with his hands of the peasant and the inquisitive mind of the poet, an event took place and raised the vibration of the place. The service at the Stone Church in the orchard, the launch of his books, The Confessions of a Mute Who Once Spoke and the Great Doctors of the Romania’s Medicine and the too little concert of the greatest Romanian violinist,  Alexandu Tomescu, made a hundred people come in Lucian’s world and remain captive there forever.

The human effort to organize this unparalleled meeting  by the Lucian’s wife and daughter, Giorgiana and Luciana, two unique human beings, rooted at the foot of the Sângeru hills and two absolute parts of the poet’s existence, could not go unnoticed.

In my mind will remain forever the image of those pieces of stone tormented by human hands to become pieces of art, with the church of our orthodoxy in the middle of the Avramescian garden, with the joy of a hundred of people from the real Romania and with the light of the warm eyes of Lucian, a friend from the great God’s world.

 

ps. Lucian is in the clip, reciting Good evening My Love, at the launch of the novel The Night of Souls.

https://www.facebook.com/florentina.dumitru.35/videos/1939387839502798/?d=n

 

Photo: revistatango,ro

 

2 răspunsuri

  1. George Ioan Canache spune:

    Felicitări sincere, și eu l-am cunoscut pe maestru acum 5-6 ani cu ocazia lansării de carte la biblioteca Ion Heliade Rădulescu. Fetița lui avea câțiva anișori cred că au trecut mai mulți ani de atunci. Aștept să ne vedem.

    • admin spune:

      Vă mulţumesc pentru mesaj. Am foarte multe lucruri să vă povestesc despre Lucian Avramescu. Rămâne un reper al poeziei româneşti.

Dă-i un răspuns lui George Ioan Canache Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *